Imprejurimile Vulcanului m-au impresionat atat de tare incat am hotarat sa mai vizitez inca o data aceste meleaguri inainte de venirea iernii. De data aceasta am plecat spre vulcan de dimineata sperand ca voi gasi si un pic de ceata. Zilele de toamna ofera cand este vreme buna un spectacol inedit.
Te aflii in fata minunatiei si iti doresti sa poti sa opresti timpul in loc pentru a te bucura la nesfarsit…
Cred ca va ramasem dator cu cateva imagini din Vulcan, sau nu? Oricum, cred ca cel mai bine pot sa descrie zona cateva imagini panoramice de toamna.
Avem o tara cu niste locuri superbe pe care nu stim sa le conservam doar sa le exploatam intr-un mod de cele mai multe ori distructiv. In goana noastra nebuna de zi cu zi de cele mai multe ori uitam sa stam, doar sa stam si sa contemplam minunea din jurul nostru.
A venit weekendul, afara este o toamna blanda, linisitita si aurie. Te trezesti, pregatesti cafeaua si iesi pe balcon sa iei o gura de aer curat. Dardai putin de frig si strangi ceasca de cafea mai tare dar nu te poti retrage inca in casa, este prea curata atmosfera dimineata.
Intr-un final cand cele 4 grade de afara te incoltesc te retragi in casa, dai drumu la televizor si te minunezi ca nu este nimica pe placul tau – toamna te cheama afara!
Dupa ce cofeina pune in miscare materia cenusie te apuci sa iti faci planurile pentru ziua in curs
1. trebuie facuta curatenie – nasol, dar asta este, oricum mai tarziu trebuie sa ma duc sa fotografiez toamna;
2. trebuie facute cumparaturile – nasol, e sambata si e aglomeratie, dar nu conteaza ca ma duc sa fotografiezi inainte de apus toamna;
3. trebuie sa te intalnesti cu nu’stiu cine – nasol pentru ca asta o sa imi scurteze din timpul alocat cautarii de locuri de fotografiat, dar poate ca o sa am noroc;
Si cand se facu de ora 4 am pornit impreuna cu un prieten catre Vulcan o localitate din Judetul Brasov imprejmuita de niste dealuri superbe, parca neatinse de mana omului.
Aflat la plimbare prin imprejurimile orasului (Brasov) am dat peste o turma de cai ce se adapa in liniste de pe pajistea acoperita cu iarba. Cateodata este foarte greu sa fotografiezi caii de aproape. Privirea lor, nobletea miscarilor te fac sa uiti pentru cateva momente de ce te aflii acolo, langa ei. Stai doar si privesti…
Mai deunazi ma aflam in centrul orasului Codlea pentru a fotografia un candidat la un post in parlamentul romaniei. Intre timp asteptand canditatul sa soseasca am inceput sa explorez centrul orasului. O cetatate veche (mai bine zis niste ziduri), un pietonal foarte frumos amenajat, o fantana arteziana anemica iar pe o alee doua babute care incercau sa vanda niste linguri de lemn.
Imediat m-au atras fetele lor ridate si foarte expresive, lumina era destul de buna desi soarele statea frumos ascuns (eram la apus) dupa niste nori de poluare. Doua babute foarte simpatice, dar in momentul in care aparatul meu ajungea in dreptul ochilor incremeneau devenind parca niste statui de ceara, fara nici o expresie. Singura solutie era sa incerc sa le fac sa zambeasca si sa le surprind cu camera. Norocul meu a fost ca ele credeau ca sunt strain (desi cred ca am o fata destul de romaneasca), iar in momentul in care le-am raspuns in romana au inceput sa rada, parca destinzandu-se putin.
Intr-un final candiditatul nemaiaparand, mi-am luat talpasita spre Brasov.
